Azi suntem în 22 martie – primăvara a venit din punct de vedere calendaristic de ceva vreme dar suntem înconjuraţi de o mare de zăpadă iar temperaturile sunt de-a dreptul insuportabile. Am impresia că toată lumea e supărată pe vreme, cu toţii suntem mai morocănoşi, mai obosiţi şi cam debusolaţi. Când pleacă iarna?? Copiii mă întreabă “ce se întâmplă cu Doamna Primăvară? Mai leneveşte mult, cât mai trage chiulul? Oare ea nu ştie că o aşteptăm??”
Copiii au cam dus dorul zăpezii în luna decembrie, însă acum nu o mai suportă oricât de multe argumente le ofer: “Ia uite ce frumos e afară!”, “când ai mai văzut o asemenea pătura sclipitoare de nea?” sau “Hai să mai profităm de zăpadă dacă tot a mai venit, o sa îi ducem dorul!”
Dar e atât de obositor să susţii o cauză din start pierdută – nici măcar nu se deranjează să mă asculte – vorba aia – Batman, Batman…
Am impresia că sunt mai încăpăţânaţi şi mai supăraţi pe Doamna Zăpadă – vor căldură, vor soare, vor să scape de hainele groase ale iernii! Vor să uite de mănuşi, fulare, geci groase – toate aceste articole vestimentare care le îngreunează mişcările! Vor să nu mai îngheţe dimineaţa când merg la şcoală! Vor să vină Iepuraşul de Paşte – dacă e zăpadă, oare nu îngheaţă iepuraşul?? Sau vine cu săniuţa?
În toată această atmosferă morocănoasă, atmosferă susţinută intens de mesajele care tot curg pe Facebook, cea mai dureroasă este situaţia berzelor care îngheaţă de frig. În orice ţară civilizată, ar fi existat o societate, o instituţie care să ia măsuri, să intervină pentru ajutorarea acestor păsări. În România nu cred că există aşa ceva şi toate acele imagini cu berzele îngheţate ne îndurerează – oare nu putem face nimic? Am văzut că Societatea Ornitologică Română se limitează în a face câteva recomandări – ce ar trebui să facă oamenii dacă berzele îi abordează. Conform spuselor lor, cele care au nevoie de ajutor, se apropie de om. Bun, şi dacă una este mai emotivă? Sau nu este foarte comunicativă? Sau ce fac acele berze din zonele unde nu se întâlnesc oamenii? Din câte ştiu eu, berzele nu sunt ca acei cerşetori care stau la trecerea de pietoni, sau la ieşirea din supermarket. Nu poposesc în parcuri; ele îşi cam fac veacul pe lângă bălţi… Câţi oameni trec pe acolo? Pe cine să tragă de mânecuţă? Mai pe scurt mesajul nostru pentru ele e urmãtorul: să se descurce, strămoşii lor cum s-au descurcat în acele zăpezi legendare?…
Iubim berzele, ele aduc primăvara. Numai că anul acesta, iarna nu se lasă plecată, şi iată că berzele sunt cele afectate. Să sperăm că primăvara se va trezi curând şi va ajuta şi aceste păsări atât de îndrăgite de noi.
Primãvara e o minune, e un anotimp de-a dreptul energizant – chiar îţi dă aripi, ca în reclama acelei binecunoscute băuturi. E soare, e lumină, e căldură, copacii înfloresc, câmpiile înverzesc iar oamenii, asemenea gândăceilor care toată iarna au stat în pământ, se plimbă pe străzi zâmbitori sau de-a dreptul euforici – bine, gândăceii nu se plimbă pe străzi, e o analogie cam nereuşită… Primăvara suntem mai veseli, mai optimişti, mai încrezãtori. Primăvara nu ne supărăm, primăvara iubim viaţa, redescoperim si adorăm natura; atunci când observăm primul copac înflorit avem o adevărată revelaţie – “A înflorit un copac!“ atunci avem certitudinea că primăvara a venit de-a binelea!
În concluzie: Dragă primăvară, te aşteptăm cu mic, cu mare, cu berze îngheţate şi floricele cuibărite sub o pătura de zăpadă, fă-ne un bine, şi trezeşte-te cât mai curând, nu de alta dar trebuie să vină Iepurasul de Paşte…
